Petiţii online: Cum a făcut Ion Ţiriac avere şi cum îl apără justiţia din România (2)

Urmare scrisorii Dvs. nr. 1797/VIII/1/2012 din 09.07.2012, prin care mi-aţi solicitat redactarea plângerii în conformitate cu prevederile art. 222 alin. 2 Cpp, fac precizarea că redactarea deficitară a plângerii iniţiale, înregistrate la C.A.P. Bucureşti sub nr. 1797/VIII/1/2012, se datoreşte de o parte timpului extrem de scurt pe care l-am avut la dispoziţie, iar de altă parte faptului că subsemnatul nu sunt specialist în drept penal. De atunci am muncit pe brânci, zi şi noapte, să elaborez plângerea în conformitate cu cerinţele impuse de art. 222 alin. 2 Cpp, iar acum vă remit plângerea refăcută şi redată în fişierul word ataşat la prezenta, care, sper să răspundă condiţiilor impuse de lege.

În fond, obiectivul prezentei cauze consistă în dorinţa mea de a-mi recupera prejudiciul financiar pe care mi l-a produs Banca Ion Ţiriac. În vederea atingerii acestui obiectiv, am solicitat statului român încă din anul 2006 protecţie juridică în vederea recuperării acestui prejudiciu, dar statul român s-a sustras sistematic până în prezent obligaţiei sale legale de a-mi acorda respectiva protecţie.

În aceste condiţii, văzând că nu mai există nicio cale legală de atac de a-mi recupera pe cale juridică prejudiciul amintit de la învinuita bancă Ţiriac, am avut impresia pentru moment că recuperarea prejudiciului se poate face din buzunarul persoanelor vinovate din cadrul organelor de cercetare penală şi al magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă prin numeroasele derapaje de la lege prin care au protejat interesele ilicite ale Băncii Ion Ţiriac, dar ulterior, cu ocazia travaliului depus la refacerea plângerii, studiind cât am putut de temeinic legislaţia în domeniu, am ajuns la concluzia că, în fapt, n-ar mai exista nicio cale de atac a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti în dosarul nr. 13558/P/2006, respectiv împotriva Sentinţei penale definitive nr. 479/24.05.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. 13166/301/2012 în baza neîntemeiatei excepţii de tardivitate a introducerii plângerii împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, din următoarele motive:

Deşi Constituţia României prevede la modul foarte generos la articolul 52 coroborat cu articolul 16 alin. 1 şi 2 din Constituţie posibilitatea recuperării prejudiciilor financiare din buzunarul magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, citez:

Articolul 52 din Constituţia României: Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica

(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.
(2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.
(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.

Articolul 16 din Constituţia României - Egalitatea in drepturi

(1) Cetătenii sunt egali in fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege,

Totuşi, în practica judiciară răspunderea materială a magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă nu este posibilă în toate cazurile din cauză că legea organică la care face trimitere art. 52 alin. (2) din Constituţie - respectiv articolele 504-507 Cpp - restrânge fantastic de mult sfera de extremă generalitate a articolului 52 alineatele (1) şi (3) doar la cazurile în care persoane nevinovate au fost condamnate la ani grei de puşcărie din cauza unor grave erori judiciare comise de magistraţi, astfel că paguba financiară pe care mi-au produs-o poliţiştii şi procurorii care au soluţionat prin NUP dosarul nr. 13558/P/2006, respectiv judecătorul care a soluţionat dosarul nr. 13166/301/2012 prin admiterea neîntemeiatei excepţii de tardivitate a introducerii plângerii împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, nu se încadrează în prevederile art. 504-507 Cpp şi, prin urmare, cauza în speţă nu este posibil să fie soluţionată în temeiul prevederilor generale ale art. 52 alin. (1) şi (3) din Constituţie.

Discriminarea operată de articolul 52 alin. 2 din Constituţie, coroborat cu articolele 504-507 din Cpp raportat la articolul 16 alin. 1 şi 2 din Constituţie, face din magistraţi persoane privilegiate, situate mai presus de lege, deoarece magistraţii care comit derapaje de la lege/înfracţiuni în legătură cu serviciul, prin care aduc vătămări cu consecinţe deoasebit de grave justiţiabililor petenţi, nu răspund în faţa legii şi a autorităţilor publice ca orice infractor de drept comun/nu sunt egali în faţa legii cu aceştia din urmă, cum zice articolul 16 alin. 1 şi 2 din Constituţie, ci beneficiază de legi speciale, care-i absolvă, în final, în practica judiciară, de răspundere.

Pentru acest motiv, în plângere am invocat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 504-507 Cpp coroborate cu articolul 52 alin. 2 din Constituţie, raportat la art. 16 alin 1 şi 2 din Constituţie, prin care am solicitat Curţii Constituţionale să dispună modificarea Codului de procedură penală pentru a extinde sfera răspunderii materiale, civile si penale a magistraţilor pentru toate felurile de infracţiuni comise de către aceştia în legătură cu serviciul, inclusiv cele reclamate în plângerea din cazul în speţă, dar mi-am exprimat îndoiala că acest for decizional suprem al ţării va consimţi să ia o decizie în defavoarea magistraţilor, întrucât aceştia nu vor fi de acord sub nicio formă să renunţe la statutul lor de persoane iresponsabile privilegiate, adică de persoane care au dreptul să încalce legea fără să-şi asume răspunderea materială, civilă sau penală pentru tot felul de derapaje de la lege săvârşite în legătură cu serviciul, prin care vatămă interesele legale ale justiţiabililor, cu consecinţe deosebit de grave asupra acestora.

Întru rezolvarea cooperantă, favorabilă, a doleanţei mele de a-mi recupera cu ajutorul statului român prejudiciul financiar pe care mi l-a produs Banca Ion Ţiriac, prin prezenta solicit încă odată statului român să binevoiască să-mi acorde protecţia juridică necesară în vederea atingerii obiectivului propus, fie prin obligarea Băncii Ţiriac la o împăcare pe cale amiabilă, fie pe altă cale pe care o veţi găsi domniile voastre, în calitate de specialişti în drept juridic, inclusiv aceea a recuperării prejudiciului din buzunarul organelor de cercetare penală precum şi al magistraţilor care, prin diverse derapaje de la lege, au protejat interesele ilicite ale învinuitei bănci Ţiriac în detrimentul intereselor legale ale subsemnatului, în caz contrar singura cale de atac pe care eu o mai întrevăd fiind aceea de a mă adresa la CEDO cu plângere împotriva gravelor încălcări ale drepturilor omului, săvârşită în cazul în speţă de către statul român.

Vă rog, totuşi, să militaţi pentru găsirea unei soluţii pe plan intern privind restituirea prejudiciului financiar pe care mi l-a cauzat banca Ţiriac.

Vă mulţumesc,

N. Kreis

10 septembrie 2012 orele 14:55

EPILOG 1:

Curtea de apel BUCUREŞTI

Dosare

Informaţii detaliate despre dosar

Numãr unic dosar:
(Numãr în format vechi)

13166/301/2012

(1975/2012)

Înregistrat în data de:

21.06.2012

Obiect dosar:

plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Materia juridicã:

Penal

Stadiu procesual:

Recurs

Părţi:

KREIS NICOLAE : Recurent
STATUL ROMAN : Intimat
ION ŢIRIAC : Intimat

CĂI DE ATAC:

Tip acţiune	Data declarare	Cine declara
Recurs	01/06/2012	KREIS NICOLAE
Pagina 1

TERMENE DE JUDECATÃ:

Data	Detalii
14/09/2012	Respins recurs
Solutie: Dec.1737/R - Respinge recursul declarat de petentul Kreis Nicolae ca inadmisibil. Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică azi, 14.09.2012.
Pagina 1