joi, 16 februarie 2012
sâmbătă, 11 februarie 2012
duminică, 5 februarie 2012
S.O.S. ROMÂNIA, Roşia Montana
FROM:
TO:
CC:
Către
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti
Doamnei Procuror General Laura Codruţa Kövesi
Subsemnatul Kreis Nicolae, din Turnu Ruieni nr. 43 judetul Caras Severin România,
Îngrozit fiind de continua degradare a drepturilor fundamentale ale majorităţii cetăţenilor contribuabili ai României (dintre care fac parte şi eu), datorată permanentei scăderi a nivelului de trai ca urmare a unor politici economice fundamental greşite ale Statului Român,
În vederea luării de măsuri eficiente care să diminueze şi, în final, să elimine aceste neajunsuri,
În temeiul art. nr. 51 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI şi a prevederilor ORDONANŢEI nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor,
SESIZEZ ORGANELE ABILITATE ASUPRA UNOR NEREGULI
ŞI
CHEM ÎN JUDECATĂ STATUL ROMÂN,
depunând
PLÂNGERE PENALĂ
Împotriva următoarelor regimuri politice:
1.Regimul Ion Iliescu, în funcţie în intervalul 20 mai 1990 – 29 noembrie 1996;
2.Regimul Emil Constantinescu, în funcţie în intervalul 29 noembrie 1996 – 20 decembrie 2000;
3.Regimul Ion Iliescu, în funcţie în intervalul 20 decembrie 2000 – 20 decembrie 2004:
4.Regimul Traian Băsescu, în funcţie în intervalul 20 decembrie 2004 – până în prezent,
Pentru MOTIVUL că persoanele publice - Preşedinte, membri ai Guvernului, senatori, deputaţi şi alţi funcţionari publici cu înalte funcţii de conducere/decizie în stat, care au instituit aceste regimuri politice -, s-au structurat în grupuri mafiote de criminalitate organizată de stat cu scopul de a acţiona în mod coordonat în vederea comiterii unui grav concurs de infracţiuni de trădare în vedereasubminării economiei naţionale prin abuz în serviciu în formă calificată în dauna interesului public, cu referire, în prezenta, preponderent la infracţiunile legate de zăcământul aurifer de la Roşia Montana, după cum urmează:
Regimul Emil Constantinescu a comis infracţiunea de trădare prin abuz în serviciu în formă calificată contra intereselor publice prin faptul că a acordat licenţa de concesiune nr. 47/1999 pentru exploatarea minereurilor de aur şi argint din perimetrul Roşia Montana în condiţii profund dezavantajoase pentru ţara noastră, în sensul că România urmează să beneficieze doar de pe urma aurului şi argintului extras din zăcământ, nu şi de pe urma celorlalte metale şi „pământuri rare” conexe, care vor reveni integral în mod gratuit societăţii canadiene Roşia Montana Gold Corporation (RMGC), potrivit unei clauze contractuale secrete.
Este cunoscut faptul că zăcămintele aurifere prezintă o mineralizaţie polimetalică, pe lângă aur şi argint, ele mai conţinând:
- pirită, calcopirită, blendă, galenă, baritină, telururi, sulfuri de stibiu şi arsen, din care se pot extrage fier, cupru, zinc, plumb, bariu, stibiu şi arsen;
- dar adevărata motivaţie a exploatării zăcământului aurifer de la Roşia Montana nu o reprezintă atât aurul şi argintul şi metalele menţionate mai sus, cât, mai ales, prezenţa unor metale tranziţionale conexe din seria: titan, vanadiu, crom, mangan, cobalt, nichel, zirconiu, niobiu, molibden, tecneţiu, ruteniu, rhodiu, paladiu, hafniu, taliu, wolfram, reniu, osmiu, iridiu, platină, galiu, germaniu, telur, tantal, mercur, cadmiu, indiu, staniu, seleniu etc, precum şi prezenţa unor elemente incluse în sintagma„pământuri rare şi disperse”, din care fac parte lantanidele: ceriu, prasedim, neodim, prometiu, samariu, europiu, gadoliniu, terbiu, disprosiu, holmiu, erbiu, tuliu, yterbiu, luteţiu, şi actinidele: toriu, protectactiniu, uraniu, neptuniu, plutoniu, americiu, berkeliu, californiu, einsteiniu, fermiu, mendeleeviu, nobeliu, lawrenţiu. Desigur, nu toate aceste elemente se găsesc în zăcământul metalifer de la Roşia Montana, dar majoritatea se găsesc.
Fac precizarea că aceste metale şi „pământuri rare” conexe sunt absolut indispensabile industriei moderne electrotehnice, aerospaţiale, de comunicaţii, medicale, armament etc. 17 tipuri de pământuri rare au o importanţă vitală în diverse produse hi-tech, plasme CD playiere, computere şi telefoane mobile, iPoduri, maşini de spălat, maşini-hibride, camere digitale, lumini fluorescente, rafinării, lasere, sonare, radare, sisteme de ghidare a rachetelor, bombe inteligente, rachete spaţiale, fibre optice, magneţi puternici, folosiţi în turbinele eoliene şi la generatoarele electrice performante, baterii electrice, reactoare nucleare, echipamente de monitorizare seismică etc. Cu alte cuvinte, peste un sfert din noile tehnologii folosesc pământuri rare, în lipsa cărora mare parte din tehnologia secolului al XXI-lea s-ar prăbuşi sau ar cădea într-o perioadă de stagnare pe timp nelimitat.
Cantitatea totală de aur conţinută de zăcămintele din ţara noastră a fost estimată la cifra de cca 6.000 t, din care, din vremuri imemoriale până în prezent, s-au extras cca 2000 t (vezihttp://cugiralba.wordpress.com/tag/sacaramb/), după cum urmează:
Perioada preromană (înainte de anul 106 d. C) 10% x 2000 t = 200 t
Perioada romană (106 – 270 d. C.) 24% x 2000 t = 480 t
Perioada Evului Mediu (270 -1492 d. C.) 24% x 2000 t = 480 t
Perioada imperiului austro-ungar (1492 -1918 d. C.) 27% x 2000 t = 540 t
Perioada interbelică (1918 – 1945 d. C.) 4% x 2000 t = 80 t
Perioada comunistă (1945 – 1989 d. C.) 9% x 2000 t = 180 t
Perioada post-comunistă (1990 – 2006) 2% x 2000 t = 40 t
Total 2000 t
Aşadar, cea mai mare cantitate de aur din munţii noştri au luat-o austro-maghiarii, urmaţi de romani şi de cei ce au stăpânit aceşti munţi în Evul Mediu. Statul român a scos foarte puţin aur în beneficiul său. (Acum înţeleg de ce iubesc maghiarii atât de mult Ardealul şi doresc să fie al lor).
Regimul comunist, de o parte, a păstrat secretul absolut asupra rezervelor bogăţiilor de interes public ale subsolului patriei noastre (petrol, gaze naturale, aur, uraniu şi toate celelalte metale conexe enumerate mai sus etc, iar de altă parte a exploatat aceste bogăţii în interes naţional, conform prevederilor constituţionale, cu excepţia aurului, argintului, aurului, petrolului etc. exploatate de sovromurile sovietice, fapt despre care statistica de mai sus nu pomeneşte nimic. Dorinţa puterilor occidentale de a se înfrupta şi ele din aurul românesc a fost unul din motivele pentru care acestea au grăbit sfârşitul regimului comunist şi împuşcarea lui Nicolae Ceauşescu. Instaurarea perioadei postcomuniste în anul 1990 a deschis larg porţile acestei posibilităţi, cele 4000 t de aur rămase neextrase (echivalente la ora actuală cu 212.000.000.000 dolari) fiind în pericol iminent de dispariţie în viitorul apropiat în buzunarul puterilor occidentale, după cum urmează:
Marea trădare a guvernanţilor postdecembrişti ai României în favoarea puterilor occidentale s-a produs, în linii mari, astfel:
Minele de aur au început să fie închise treptat, premeditat, începând din anul 1990, pe vremea domniei lui Ion Iliescu, sub pretextul nerentabilităţii.
Era, însă, nevoie urgentă de un specialist în resursele naturale ale subsolului, care să săvârşească marea trădare în mod profesionist. Acest specialist a fost găsit în persoana omului de ştiinţă, profesor universitar, doctor geolog Emil Constantinescu, rectorul Universităţii din Bucureşti, care a fost propulsat în anul 1996, prin alegeri electorale „libere” (contestate de opoziţie), în funcţia de Preşedinte al României. În această calitate a întreprins, imediat după ce a fost înscăunat, o vizită de lucru în Canada, unde a divulgat secretele (infracţiune prev. şi ped. de art. 157 Cod Penal) privitoare la rezervele de minereuri bogate în aur şi alte metale asociate şi a elaborat împreună cu canadienii planul trădător de concesionare a exploatării tuturor zăcămintelor aurifere din ţara noastră către Canada şi Statele Unite ale Americii. După ce Emil Constantinescu s-a întors în ţară, prim-ministrul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 - 17 aprilie 1998) a procedat urgent la închiderea majorităţii minelor aurifere din ţara noastră sub pretextul nerentabilităţii, iar Guvernul Radu Vasile(17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999), a acordat companiei Rosia Montana Gold Corporationlicenţa de concesiune nr. 47/1999 pentru exploatarea minereurilor de aur şi argint din perimetrul Roşia Montana, în condiţii profund dezavantajoase pentru ţara noastră, în sensul că s-a luat în calcul doar cele 300 t aur şi 2340 t argint aferente perimetrului respectiv, în contractul de concesiune secretizat precizându-se că orice alt metal recuperat în plus intră în beneficiul celui care exploatează zăcământul.
După aceea, aurul românesc a primit lovitura de graţie din partea Băncii Naţionale a României în anul 2000, pe vremea când la putere se mai afla încă specialistul geolog Emil Constantinescu, după cum urmează: Banca Naţională a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că rezervele naţionale de care aceasta dispune (103 t) sunt suficiente şi că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decât 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară. Şi cum aceste mine nu aveau voie să vândă aurul extras decât Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment. Şi dacă vechile firme româneşti care se ocupau de preţiosul metal au dispărut, în locul lor au început să apară imediat, ca ciupercile după ploaie, opt companii străine, care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde „se terminaseră”, în condiţii profund dezavantajoase pentru statul român. Pieţele de desfacere ale acestor companii sunt în străinătate: acolo urmează ele să exporte întreaga producţie de aur, argint şi toate celelalte metale şi „pământuri rare” asociate cu acestea.
Deci, dacă BNR avea o rezervă suficientă de aur, minele româneşti de aur trebuiau păstrate în stare de conservare pe timp nelimitat, urmând să fie redeschise numai la nevoie, în beneficiul integral al românilor, şi nu făcute cadou puterilor occidentale.
Din păcate, nu deţin informatii suficiente asupra conţinutului de metale şi de „pământuri rare” conexe ale acestor zăcăminte aurifere, deoarece companiile străine ţin secret rezultatul prospecţiunilor geologice pe care le-au efectuat. Singurele informaţii pe care le-am aflat sunt cele furnizate de geologul Aurel Sîntimbrean, fost inginer sef la Roşia Montana: aur 1,5 g/t minereu; argint 7-11 g/t minereu; germaniu 20 g/t minereu, folosit în detectoare ultrasensibile în infraroşu, în compoziţia lentilelor de microscoape, de camere foto şi video etc; vanadiu 2500 g/t minereu, folosit în aplicaţii nucleare şi în aliaje de oţel anticorosive; titan 1000 g/t minereu, folosit la rachetele cosmice, submarine nucleare, motoare de avioane supersonice, automobile de curse Ferrari etc; nichel 30 g/t minereu, folosit la baterii, la fabricile de desalinizare a apei, în oţeluri aliate etc; crom 50 g/t, folosit în construcţia de avioane, împreună cu aluminiul, şi în compoziţia otelurilor înalt aliate; cobalt 30 g/t, agent radioterapeutic, turbine cu gaz, motoare cu reacţie; galiu 300 g/t, folosit în conversia electricităţii în lumină coerentă, la oglinzi speciale, în componenţa LED+urilor din aparatele electronice, la obţinerea de semiconductori, în detectarea particolelor solare neutrino etc. Cele 300 g galiu/tona de minereu conduc la cantitatea totală de (200.000.000 t minereu x 300 g/t) = 60.000 t galiu, şi nu 6.000 t, cum greşit a calculat geologul Aurel Sîntimbrean (dovadă că şi specialiştii mai greşesc uneori - am refăcut calculele de mai multe ori, în mai multe variante care au dat acelaşi rezultat, aşa că sunt sigur că n-am greşit). Dacă producţia anuală mondială de galiu este de 30 t/an, RMGC va extrage în cei 20 de ani de la Roşia Montana 60.000 t galiu (respectiv 3000 t/an), care, la preţul de 900 dolari/kg, dă astronomica cifră de 54.000.000.000 dolari, mai mult decât dublul valorii celor 300 t aur. Această cantitate de galiu şi această valoare a galiului, de 54.000.000.000 dolari, potrivit clauzei contractualesecrete, urmează să revină integral în mod gratuit RMGC, la fel ca toate celelalte metale conexe;arseniu 5000 g/t de minereu, folosit în tehnologia bronzării artificiale, în pirotehnie (artificii), în industria laserelor, în industria chimică şi farmaceutică etc; bismut 20 g /tona de minereu, folosit în medicină, la obţinerea fierului maleabil, în industria fibrelor acrilice, în industria cosmetică etc;feldspat potasic, cca 270.000 t, despre care nu se suflă o vorbă în proiectl RMGC; folosit în industria porţelanului. România importă acest material din China!
Sursa: http://forum.hotnews.ro/lofiversion/index.php/t582.html%20%20%20%20%20%20 %20;
Redau mai jos, în Tabelul nr. 1, cantităţile estimate de metale conexe şi valorile estimateale acestora, la preţurile actuale mondiale:
Tabelul nr. 1
| Metal | Cantitate | Pret | Valoare, dolari |
| Aur 200.000.000 t minereu x 1,5 g/t Argint 200.000.000 t minereu x 11,7 g/t Vanadiu 200.000.000 t minereu x 2500 g/t Arseniu 200.000.000 t minereu x 5000 g/t Titan 200.000.000 t minereu x 1000 g/t Molibden 10 g/t Nichel 30 g/t Crom 50 g/t Cobalt 30 g/t Galiu 300 g/t Germaniu 20 g/t Wolfram Molibden Feldspat potasic TOTAL GENERAL, cu conditia ca toate cantităţile şi preturile să fie estimate corect | 300 tone 2340 tone 500.000 t 1.000.000 t 200.000 t 2000 t 6.000 t 10.000t 6.000 t 60.000 t 400 t ? ? 270.000 t | 2000dolari/uncie 53.4 dolari/g 1 dolar/g ? 5,14 dolari/g? ? ? 24.100 dolari/ tona 900 dolari/kg 900 dolari/kg ? ? ? 150 dolari/t (497 RON/t) | 21.164.021.164 2.340.000.000 500.000.000.000 1.000.000.000? 1.028.000.000.000? 1.000.000.000 144.600.000 241.000.000 5.400.000 54.000.000.000 ~ 5.000.000.000 ~ 5.000.000.000 ~ 6.000.000.000 40.663.636 3.244.630.369.600 USD (3 bilioane 245 miliarde dolari SUA) |
În concluzie, ponderea valorică a aurului din zăcământul de la Roşia Montana este de doar (21.164.021.164 dolari/3.244.630.369.600 dolari) x 100 = 0,65% din valoarea totală de 3 bilioane 245 miliarde dolari USD. României îi revine, potrivit ultimei versiuni a contractului încheiat cu RMGC, doar valoarea derizorie de (4.000.000.000 dolari/3.244.630.369.600 dolari) x 100 = 0,12%, restul de 99,88% revenind integral RMGC, sub formă de cadou.
Dar acesta nu este decât partea vizibilă a aisbergului!
RMGC va vinde aurul, argintul şi toate celelalte metale conexe altor companii de pe piaţa occidentală, care vor utiliza toate aceste metale în industria electrotehnică, aerospaţială, centrale nucleare, industria medicală şi farmaceutică etc. etc, după cum am arătat mai sus, care le vor revinde apoi pe piaţă sub formă de produse finite, la preţuri de zeci, sute, poate chiar mii de ori mai mari, aşa că beneficiile încasate vor avea un ordin de mărime de ordinul trilioanelor de dolari.
Pentru a se înţelege ce vreau să spun, dau următorul exemplu: România vinde ţărilor occidentale lemn sănătos la preţ de deşeu de foc sub pretextul mincinos că acesta ar fi atacat de anumiţi paraziţi distrugători, pentru ca, după aceea, să importe din aceste ţări lemnul sub formă de produs finit (mobilă etc) la preţuri de 100 de ori mai mari, dacă nu chiar mai mult. Si aceasta, din cauză că România postcomunistă a falimentat fabricile sale producătoare de mobilă, spre a exporta acum doar materia primă (lemnul) şi a importa produse finite la preţuri de zeci şi sute de ori mai mari.Similar se va întâmpla şi cu toate metalele preţioase din zăcămintele aurifere. Pentru care motiv România nu poate investi în tehnologii ultramoderne de extracţie a aurului şi a tutoror celorlalte metale conexe, când se află în joc valori şi beneficii atât de mari? Pentru care motiv trebuie să facem totul cadou puterilor occidentale? Oare, românii, care au tradiţie multmilenară în minerit, nu mai sunt acum capabili să facă acestea, sau, mai degrabă, pentru că este vorba de reaua-credinţă a guvernanţilor, de tradarea acestora prin abuz în serviciu sub formă calificată în dauna interesului public, în legătură şi cu presupuse infracţiuni cu corupţia la nivelul cel mai înalt?
Stimată doamnă Procuror General
Potrivit articolului 80 din Constituţie, Preşedintele României are două roluri fundamentale:
1.În calitate de şef al statului, Preşedintele este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
Vă rog, doamnă Procuror General, să observaţi că, în condiţiile în care sintagma „independenţa naţională” nu este clar definită de legiuitor, cei trei Preşedinţi incriminaţi mai sus au profitat de această lacună legislativă, înţelegând/interpretând sintagma în sensul că aceasta se referă exclusiv la apărarea ţării împotriva agresiunilor militare străine şi a răscoalelor interne. Ori, se ştie că, în zilele noastre, este posibil ca o ţară să-şi piardă independenţa naţională fără să se tragă un singur glonţ, utilizându-se ca armă extrem de eficientă agresiunea economică. Ori tocmai o astfel de agresiune au săvârşit puterile occidentale asupra ţării noastre în ultimii 22 de ani! În urma acestei agresiuni, România şi-a pierdut quasicomplet independenţa economică, fiind constrânsă prin înaltă trădare să facă cadou puterilor străine flota navală, petrolul, gazele naturale, zăcămintele aurifere, aurul cenuşiu şi forţa de muncă, aurul verde, băncile şi alte valori inestimabile, cum sunt vânzarea ca sclavi a copiilor şi a tinerelor fete în lupanarele bogatelor ţări occidentale etc etc.
În faţa acestor agresiuni economico-sociale, cei trei Preşedinţi ai României (Iliescu, Constantinescu, Băsescu) nu numai că n-au întreprins nimic pentru a apăra independenţa economico-socială a României, dimpotrivă, ei înşişi au săvârşit infracţiunea de înaltă trădare,oferind România pe tavă acestor puteri, călăuziţi de deviza: „Noi nu ne vindem ţara, noi o facem cadou gratis puterilor străine”. Câtă deosebire între regele dacilor, Decebal, care şi-a apărat ţara şi aurul Munţilor Apuseni cu preţul vieţii sale, câtă deosebire între domnitorii Mircea Cel Bătrân, Mihai Viteazul, Stefan Cel Mare şi alţii, care şi-au riscat viaţa mergând în fruntea oştilor pentru a apăra pământul patriei de năvălitorii străini, în comparaţie cu urmaşii lor, epigonii din zilele noastre, care trădează ţara pentru treizeci de arginţi, fără nici un pic de mustrare de conştiinţă şi fără pic de compasiune pentru popor!
2. A doua menire fundamentală a Preşedintelui României, potrivit art. 80 al. 2 din Constituţie, este aceea de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele are datoria de a exercita funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
Şi din nou cei trei Preşedinţi ai României postdecembriste s-au prefăcut a înţelege greşit această menire a lor şi şi-au exercitat funcţia de mediere între puterile statului nu în vederea respectării Constituţiei, ci, dimpotrivă, în vederea încălcării ei, după cum urmează:
În art. nr. 135 din Constituţia României se precizează:
1.Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.
2.Statul trebuie să asigure:
a)libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
b)protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
d)exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional;
e)refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;
g)aplicarea politicilor de dezvoltare în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.
Iar în art. 136 din Constituţie se precizează:
1.Proprietatea este publică sau privată.
2.Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
3.Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţialul energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
4.Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.
Dacă Constituţia precizează că proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege, căbogăţiile de interes public ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, că acestea sunt inalienabile şi pot fi date în administrare exclusiv regiilor autonome româneşti în condiţiile:
a)libertăţii comerţului, protecţiei concurenţei loiale, creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b)protejării intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
d)exploatării resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional;
e)refacerii şi ocrotirii mediului înconjurător, precum şi a menţinerii echilibrului ecologic;
f) creării condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii,
cei trei Preşedinţi ai României, încălcând toate aceste prevederi ale articolelor 135 şi 136 din Constituţie, au considerat că toate aceste bogăţii de interes public sunt feuda lor şi pot să dispună de ea după bunul lor plac, motiv pentru care au hotărât s-o doneze puterilor străine sub formă de cadou, contrar prevederilor constituţionale şi fără acordul prealabil al poporului. În aceasta constă, în esenţă, comiterea infracţiunilor de trădare în vederea subminării economiei naţionale prin abuz în serviciu în formă calificată în dauna avutului şi interesului public, având consecinţe deosebit de grave (în speţă, fapta Preşedinţilor României, care, în exerciţiul atribuţiunilor lor de serviciu, cu ştiinţă, au îndeplinit în mod defectuos actele de concesiune, practic gratuită, a zăcămintelor aurifere ale ţării noastre unor companii străine, contrar prevederilor constituţionale, prin care au adusştirbire independenţei economice a statului prin subminarea economiei naţionale şi aservirea faţă de puteri străine, art. 248^1 Cod Penal).
Problema se pune în felul următor:
Dacă autorităţile române au dorit neapărat să facă cadou puterilor străine toate bogăţiile de interes public ale României, acestea trebuiau să modifice mai întâi, prin referendum naţional, articole nr. 185 şi 186 din Constituţie, să procedeze adică, cinstit, transparent şi legal, şi nu în mod secret,fără ştirea şi aprobarea poporului. Motivaţia propusă la referendum trebuia să sune cam în felul următor: Întrucât Statul Român nu mai este capabil să administreze/să exploateze niciuna din bogăţiile de interes public, ce fac obiectul proprietăţii publice inalienabile, garantate şi ocrotite de lege, se conferă Statului Român, prin referendum naţional, dreptul de a face cadou puterilor străine toate aceste bogăţii în vederea administrării şi exploatării lor exclusiv în beneficiul acestora, căci, decât să le ducem grija, mai bine să le ducem dorul. Iar urmaşii noştri şi urmaşii urmaşilor noştri, dacă le trebuie petrol, gaze naturale, aur galben, aur verde, aur cenuşiu, metale şi pământuri rare etc etc, indispensabile noilor tehnologii ale viitorului, n-au decât să le cumpere de pe piaţa internaţională la preţuri de zeci, sute şi mii de ori mai mari, aşa cum, pe timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, societatea minieră româno-sovietică SOVROMCUARŢIT a extras şi exportat către URSS, pentru alimentarea programului său militar, 17.288 tone uraniu, astfel că, în viitorul apropiat (peste vreo 7 ani), Centrala atomo-electrică de la Cernavodă, care are nevoie de doar 100 de tone de uraniu pe an, va fi nevoită să importe această cantitate de pe piaţa internaţională la preţul de peste 75 dolari/livră (o livră = 373,2417216 g).(http://www.ziare.com/articole/pret+uraniu). „Să trăiţi bine, dragi români!”
Faptul că autorităţile române n-au modificat în prealabil Constituţia, faptul că acestea au încheiat contracte prevăzute cu clauze secrete, prin care au înstrăinat unor puteri occidentalebogăţiile noastre proprietate publică inalienabilă, garantată şi apărată prin lege, denotă în mod indubitabil că aceste autorităţi au săvârşit infracţiunea de trădare, cu consecinţe catastrofale pentru prezentul şi viitorul Ţării.
Am rămas stupefiat aflând că mulţi dintre locuitorii localităţii Roşia Montana, care au încheiat pactul cu diavolul vânzându-şi proprietăţile (casa şi pământul) societăţii canadiene Gold Corporation, au început să fie loviţi de blestemul aurului, de mânia strămoşilor noştri, în frunte cu regele Decebal, cu indignaţii Gheorghe Doja, Horia, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu şi mulţi alţi eroi ai neamului, care şi-au jertfit viaţa pentru a apăra moştenirea comună lăsată de Dumnezeu ca binecuvântare pentru acest popor, aşa că acum toţi aceştia regretă cumplit fapta necugetată, motiv pentru care au început să se stingă de dor după casă şi pământ, să-şi piardă minţile şi să moară de inimă rea, unii dintre ei chiar sinucigându-se (vezi revista Formula AS, Anul XXI, nr. 994, 10-17 noembrie 2011). Aşa fiind, este de aşteptat ca şi pe cei trei Preşedinţi ai României, împreună cu tot grupul lor mafiot de criminalitate organizată de stat, care, prin abuz în serviciu în formă calificată şi prin înaltă trădare, au făcut cadou puterilor străine toate bogăţiile noastre proprietate publicăinalienabilă, să-i lovească blestemul aurului, împreună cu blestemul milioanelor de români pauperizaţi, care sunt nevoiţi să-şi părăsească ţara în proporţie de masă pentru a câştiga o coajă mucegăită de pâine la marginile lumii, de blestemul celor ce sunt nevoiţi să divorţeze din această cauză, de blestemul copiilor minori rămaşi singuri acasă, care se sinucid de „dorul de mamă”, de blestemul tinerilor rămaşi în ţară, care sunt nevoiţi să lucreze „la negru” câte 14-16 ore pe zi pentru un salariu mizerabil de maximum 500 lei, expuşi riscului de a fi aruncaţi în orice clipă în stradă de nemiloşii lor patroni, de blestemul celor 700.000 de diabetici şi al celor 1,3 milioane de canceroşi nevoiţi să renunţe la tratament, adică la viaţă, din cauză că nu mai au bani să-şi cumpere medicamentele din ce în ce mai scumpe şi mai greu de găsit, de blestemul milioanelor de pensionari care, beneficiind de pensii sub pragul subzistenţei, mor de foame, de frig şi de boli pe care nu le mai pot trata din lipsa resurselor financiare etc. etc.
Vă rog să observaţi, doamnă Procuror General, cum actualul Preşedinte al României, d-l Traian Băsescu, îşi depăşeşte cu incompetenţă şi rea-credinţă prezidenţială prerogativele constituţionale, transformându-se în cel mai mare lobbist al transpunerii în practică urgentă a dezastruosului proiect al unei societăţi private canadiene, Gold Corporation de la Roşia Montana. Dumnealui face uriaşe presiuni mediatice asupra poporului să accepte demararea cât mai rapidă a proiectului, pentru a compensa în acest fel incapacitatea cronică a guvernanţilor de a absorbi multele miliarde de euro din fondurile europene, crezând că în felul acesta ajută România să iasă din criză, după cum urmează:
-Preşedintele Traian Băsescu vântură în faţa poporului părerea mincinoasă/de-a dreptul puerilă precum că acum este momentul să exploatăm aurul de la Roşia Montana întrucât preţul aurului are tendinţă de creştere galopantă în ultimul timp pe plan mondial şi, în consecinţă, România are ocazia să încaseze beneficii importante ca urmare a acestui fapt. Preşedintele Traian Băsescu, în incompetenţa crasă de care dă dovadă, nu ştie că, odată cu creşterea preţului aurului, creşte şi preţul petrolului, al gazelor naturale, al pâinii, respectiv al tuturor produselor şi serviciilor şi că, din această cauză, beneficiul realizat din vânzarea aurului va fi zero, dacă nu chiar negativ. Ori ne crede atât de proşti încât îşi închipuie că vom accepta praful de pe tobă pe care ni-l oferă dânsul cu atâta generozitate. România nu va ieşi nicidecum din criză graţie creşterii preţului aurului pe plan mondial, iar supravegherea şi cheltuielile care cad în sarcina statului român privitor la întreţinerea ulterioară a iazului cu ape cianurate va depăşi, pe termen lung, „beneficiile” inexistente ale exploatării aurului, aşa că România va realiza pierderi în toate planurile: economico-financiar, patrimonial, socio-cultural etc. Cele 4 miliarde de dolari care ar reveni statului român pe parcursul a cca 16 ani de exploatare, echivalente cu cca 210 milioane de dolari/an, reprezintă, în opinia specialiştilor, 0,1% din PIB, adică o sumă pe care economia românească din actuala perioadă de criză o produce aproximativ în 2-3 ore de muncă, la o medie de 22 zile lucrătoare pe lună! (vezi Formula AS Anul XXII, nr. 1002 din 12-19 ianuarie 2012). De ce nu face Preşedintele Băsescu presiuni mediatice asupra Guvernului să absoarbă mai degrabă fondurile europene? Ştie dumnealui câte miliarde de euro pierde România din această cauză? Evident că ideea fixă a demarării urgente a proiectului Gold Corporation are în spate alte interese, bănuite infracţiuni de corupţie la nivel înalt.
-Preşedintele Traian Băsescu aduce ca argument pueril promisiunea aberantă/mincinoasă a Gold Corporation precum că proiectul Roşia Montana oferă de lucru pe termen lung la cca două-trei mii de actuali şomeri. În realitate, numărul muncitorilor români va fi de cca 10 ori mai mic, deoarece Gold Corporation va aduce specialişti din Canada, care se pricep să mânuiască performantele maşini şi utilaje de perforat, transport şi de flotaţie cu cianuri, România ne mai dispunând de astfel de specialişti, întrucât aceştia s-au „evaporat” în ultimii 22 de ani de când au început să fie închise minele româneşti. Şi chiar dacă cifra de 2-3000 mii de muncitori români ar fi reală, a rezolvat, oare, prin aceasta, Preşedintele Traian Băsescu problema şomajului din România? Ce sunt aceştia în comparaţie cu cei cca 1.400.000 de şomeri, din care doar jumătate figurează în evidenţele autorităţilor? Dezvoltarea durabilă despre care vorbeşte Gold Corporation ar trebui să însemne oferirea de locuri de muncă permanente pentru următoarele câteva sute sau câteva mii de ani şi nu pentru o perioadă extrem de scurtă de 5-16 ani. Ce vor face minerii şi muncitorii conduşi de viitorul ingineraş Alin Croitoru după ce vor trece cei 5-16 ani, când se va termina exploatarea zăcământului? Vor lansa din nou pe Internet o www.scrisoarecatreromania.ro în care vor arăta că ei au practicat meseria de mineri din moşi-strămoşi şi că tot pe aceasta doresc s-o practice şi de aici înainte? Se vor plânge din nou că n-au de lucru şi vor face demonstraţii de masă? Sau vor fi angajaţi cu toţii pe „Titanicul” căpitanului Traian Băsescu şi vor pleca împreună să caute comori de aur pe fundul mărilor şi oceanelor, fiindcă la agricultură nu le place/nu se pricep, iar altceva nu ştiu să facă?
Oare, de ce beneficii indirecte va beneficia industria şi comerţul românesc în condiţiile în care Gold Corporation nu va cumpăra din ţara noastră decât eventual cimentul şi pietrişul necesar turnării fundaţiilor instalaţiilor industriale, în timp ce toate celelalte materiale, maşini şi utilaje miniere, de transport şi de flotaţie, le vor procura din import, întrucât industria românească nu mai dispune de fabrici care să producă asemenea maşini şi utilaje? Preşedintele Traian Băsescu n-a învăţat nimic din experienţa dezastruoasă pe care ne-a oferit-o firma Bechtel din USA, căreia Compania Naţională de Autostrăzi i-a plătit 15-16 milioane euro / Km de autostradă în loc de 5 milioane, datorită faptului că Gold Corporation a procurat din import materiale de construcţie, în special fier beton, la preţuri de până la trei ori mai mari decât cele practicate de firmele autohtone, secătuind astfel bugetul ţării până acolo încât guvernul a fost nevoit să se împrumute de la FMI pentru a face rost de bani să plătească salariile şi pensiile? (vezi www.stiri.com.ro/stire.../cum-a-jumulit-bechtel-statul-roman.html). Similar se va întâmpla şi cu Gold Corporation, dacă se va aproba proiectul.
Stimată doamnă Procuror General
Dacă bine am înţeles citind articolul 131 din Constituţie, în virtutea înaltei funcţii pe care o deţineţi, domnia voastră, prin Ministerul Public, reprezentaţi interesele generale ale societăţii şi aveţi menirea de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
În consecinţă, sunteţi persoana cea mai potrivită pentru a apăra interesele generale ale societăţii şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor împotriva unei forme de terorism de stat manifest în forma cea mai gravă/cea mai accentuată de care are parte poporul român pe parcursul ultimilor 22 de ani. Este vorba de terorismul exercitat de mai multe grupuri mafiote de criminalitate organizată de stat, numite partide politice, care au preluat puterea politico-economică după 1989 în România. Terorismul celor puternici împotriva celor slabi şi lipsiţi de apărare, terorism economico-financiar, constând în trădarea interesului naţional în favoarea unor puteri străine, prin înstrăinarea neconstituţională a valorilor de patrimoniu naţional, trădare ce se urmăreşte a fi „reparată” prin instituirea de către conducerea statului a unui regim sever faţă de populaţie, constând în neacordarea drepturilor legitime, îngheţarea salariilor şi a pensiilor, taxe nenumărate şi impozite exagerate pe care cei ce trăiesc doar dinajutorul social acordat de stat nu mai sunt în stare să le plătească, neasigurarea locurilor de muncă, etc. etc, în condiţiile exploziei preţurilor la toate produsele şi serviciile, un terorim prin care s-a instituit o formă modernă de sclavie, un terorism ce urmăreşte distrucţia poporului român pringenocid economic, cultural, spiritual, poporul român fiind îngrozit până în măduva oaselor de faptul că, în loc să găsească în Statul Român un protector, găseşte în acesta un apăsător surd şi mut la toate vaierele sale, un popor care şi-a pierdut, din această cauză, încrederea în instituţiile fundamentale ale statului (Preşedenţie, Parlament, Guvern, Justiţie etc), un popor debusolat, pentru că nu ştie cui să se mai adreseze pentru a-şi recupera drepturile confiscate abuziv şi nu se mai găseşte nimeni să-i apere interesele. Consecinţele acestei stări de fapt rezidă în consistente pierderi de vieţi omeneşti datorită înfometării, a frigului, a lipsei unui acoperământ deasupra capului, a lipsei asistenţei medicale pentru componenta săracă a societăţii, a dispreţului manifestat de grupările mafiote de criminalitate organizată de stat faţă de poporul năpăstuit, pe care îl stigmatizează în curat stil neonazist cu epitetele de “viermi”, “golani”, “ciumpalaci”, “huligani”, “jigodii”, “găozari”, “bestii dezlănţuite”, “mahalaua violentă şi ineptă încolonată” şi multe alte epitete ireproductibile aici, în timp ce “băieţii deştepţi” aflaţi la cârma societăţii se consideră pe ei înşişi ca făcând parte din “lumea bună”. Toată această stare de fapt a condus la alterarea stării de sănătate biologică şi psihică a poporului român, România situându-se pe primele locuri pe plan mondial în privinţa maladiilor produse de un stres deosebit de puternic şi permanent, fapt ce face ca în România să existe 700.000 diabetici, 1,3 milioane canceroşi şi probabil 18 milioane de cardio-vasculari, din moment ce la fiecare jumătate de oră un român face atac de cord, milioanele de oameni care merg pe stradă cu privirea năucă, aţintită în gol, ce comit numeroase acte de violenţă finalizate cu omucideri şi sinucideri, mai ales în rândul tineretului lipsit de perspectivă/de posibilitatea realizării plenare a personalităţii sale etc. etc. Şi toate acestea în condiţiile în care “băieţii deştepţi” din “lumea bună”, adică din sânul grupărilor mafiote de criminalitate organizată de stat, îşi votează legi prin care îşi acordă imunitate juridică în faţa oricărui tip de infracţiune pe care o comit, neputând fi traşi la răspundere, fiind apăraţi de Justiţie şi beneficiind în continuare de toate privilegiile exagerate şi de toate averile ilicite pe care le-au dobândit în ultimii 22 de ani prin jaf şi hoţie. Diferenţa dintre felul cum îşi tratează guvernanţii români supuşii şi diferenţa cu care îi tratează pe cei doi sclavi ai săi o familie de români din Anglia (vezihttp://ro.news.yahoo.com/povestea-cutremuratoare-cenusaresei-o-fetita-7-ani-din-095300482.html) nu este semnificativă. Cred că familia de români practică în Anglia ceea ce a învăţat de la
felul în care gardienii închisorilor comuniste îi tratau pe deţinuţii politici, precum şi de la actualii guvernanţi, care aplică metode oarecum similare de tortură asupra unui popor întreg, dar ceva mai discrete.
Stimată doamnă Procuror General
Aceasta ar fi, în esenţă, sesizarea şi plângerea penală pe care o depun la domnia voastră cu rugămintea de a apăra interesele generale ale poporului român în faţa atacurilor îndreptate împotriva fiinţei sale biologice şi psihice, de către bandele mafiote de criminalitate organizată de stat, care au preluat puterea politico-economică după anul 1989.
Rămân în aşteptare ca demersurile Dumneavoastră să aibă următoarele efecte juridice imediate:
- intrarea în legalitate prin rezilierea contractelor neconstituţionale încheiate de statul român cu toate companiile străine privitor la exploatarea tuturor zăcămintelor de aur din ţara noastră;
- anchetarea penală, judecarea în regim de urgenţă şi condamnarea tuturor membrilor bandelor de criminalitate organizată de stat, care au ştirbit interesul naţional al poporului român prin comiterea infracţiunilor de subminare a economiei naţionale prin trădare în favoarea unor puteri străine,prin abuz în serviciu în formă calificată în dauna intereselui public, infracţiuni având consecinţele deosebit de grave, arătate mai sus.
Nicolae Ceauşescu a fost judecat şi condamnat la moarte în regim de urgenţă sub învinuirea comiterii infracţiunii de subminare a economiei naţionale. Oare, pentru a păstra simţul proporţiei, nu se cuvine o pedeapsă chiar mai mare celor ce, ucigându-l pe Nicolae Ceauşescu şi preluând puterea, au instaurat o formă de „democraţie originală” care le-a permis să conducă ţara în numele poporului dar acţionând împotriva voinţei şi intereselor legitime ale poporului, comiţând ei înşişiaceeaşi infracţiune (de subminare a economiei naţionale) la o scară de zeci, sute şi mii de ori mai mare, prin trădare şi abuzuri de tot felul?
Dacă semnificaţia cuvântului Democraţie este, potrivit definiţiei date în DN, aceea de formă de organizare şi conducere politică a societăţii în care puterea supremă este exercitată de popor, vă rog, stimată doamnă Procuror General, să observaţi că Democraţia din România nu este una autentică, ci este o formă totalitară de organizare şi conducere politică a societăţii în care puterea supremă este deţinută de grupuri mafiote de criminalitate organizată de stat, numite partide politice, care se succed alternativ la putere prin alegeri electorale mereu măsluite şi care guvernează demagogic în numele poporului, exercitându-şi puterea în mod abuziv, exclusiv în interesul lor, în dauna intereselor şi voinţei poporului, prin încălcarea grosolană a prevederilor constituţionale, fapt ce a adus România la sapă de lemn, prin jaf, hoţie, minciună, trădare şi manipulare.
Stimată doamnă Procuror General, România trăieşte în prezent momentul istoric al “cumpenei apelor”. Acest moment istoric atârnă pe umerii Dumneavoastră. Depinde de Dumneavoastră pe care versant veţi dirija “curgerea apelor”: pe versantul curăţeniei generale a societăţii de toate elementele infracţionale ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul public, începând cu nivelul cel mai înalt, pentru a oferi generaţiilor viitoare o Românie curată, sau pe versantul perpetuării nedreptăţii social-economice fondată pe corupţie generalizată, începând cu nivelele cele mai înalte ale instituţiilor publice ale statului, ceea ce va arunca România în prăpastia distrucţiei din interior pentru un timp nedefinit de aici înainte.
Aveţi şansa istorică să alegeţi calea salvatoare pentru Ţară, în condiţiile în care sper că Preşedintele Traian Băsescu şi premierul Emil Boc au spus adevărul în Faţa lui Dumnezeu, a poporului român, a Uniunii Europene şi a lumii întregi precum că în România Justiţia este absolut independentă, că nu se exercită asupra ei absolut nici o presiune/nicio influienţă venită din partea puterii politice sau din oricare altă parte.
Aşa fiind, aveţi toate condiţiile necesare pentru ca, ajutată fiind de Justiţie, să instauraţi Dictatura Legii în vederea încetării crimei continue ce se săvârşeşte din timpuri imemoriale până în actualitate pe pământul Patriei Noastre, prin “tăierea capetelor Balaurului care suge de sute de veacuri sângele poporului”, ca să folosesc o sintagmă rostită de Tudor Vladimirescu în urmă cu 191 ani. Este nevoie doar de puţină bunăvoinţă şi puţin curaj. Vă sugerez în acest sens să călcaţi eventual pe urmele colegului şi subalterului Dumneavoastră, procurorul Florin Trăienuţ Roman de la Arad, care a înaintat membrilor CSM următoarea declaraţie în trei puncte:
"1. Politica mea e sa fac voia Tatălui Nostru din ceruri;
2. Şi n-o să pot să-ngădui niciodată
Acestui trup nelegiuit al meu
Să-nveţe nebunia blestemată
De a-i fi uşor când ţării îi e greu;
(versuri scrise de poetul Adrian Păunescu).
3. Dragul meu popor român (inclusiv membrii CSM), vă iubesc.
Atât declar, susţin şi semnez".
Sursa:
La fel zic şi eu: Atât declar, susţin şi semnez:
N. Kreis
Turnu Ruieni la 5 februarie 2012
Vă urez, stimată doamnă Procuror General, mult succes în nobila Dumneavoastră activitate. Dumnezeu să vă ajute şi să vă călăuzească paşii
Cu deosebită stimă şi respect,
N. Kreis
1 Attached files| 83KB
1. Petitia S.O.S. Romania.docx
This message has been truncated
Abonați-vă la:
Postări (Atom)